Motivul este în psihologie: definiție, exemple, tipuri

Comportamentul oricărui individ supus motivului. Este factorul determinant și forța motrice din spatele acțiunilor sau acțiunilor intenționate. În psihologie, acest concept este înțeles ca o motivație care influențează luarea deciziilor. O altă semnificație a termenului este motivul alegerii unei căi pentru atingerea unui scop sau satisfacerea unei nevoi.

Conceptul de motiv și motivație în psihologie

Definițiile diferă prin semnificație. De multe ori se completează reciproc sau formează un sistem complex de reacții comportamentale, alegerea tipului de activitate. Într-o versiune simplificată, motiv înseamnă un motiv sau o motivație pentru o anumită acțiune.

Motivația este forța motrice care servește ca produs al activității mentale, generată de o stare psiho-emoțională stabilă, de puncte de vedere sau de o viziune asupra lumii. Te obligă să iei decizii pe termen lung.

Motivul este un concept mai restrâns în psihologie care stimulează activitatea comportamentală și vizează atingerea rapidă a unui scop. Ambii termeni au fost creați de filosoful german Arthur Schopenhauer. Înțelegerea diferenței conceptuale dintre cele două este importantă în evaluarea factorilor care guvernează comportamentul unui individ.

Psihologii au un sens dublu în motivație. Pe de o parte, acesta este un set de motive, pe de altă parte, un proces al unui set de acțiuni care vizează atingerea obiectivelor pe termen lung. Motivația este un sistem multifactorial care determină comportamentul social sau biologic.

Dorința de a obține un rezultat specific al activității servește ca obiectiv și, în același timp, ca o circumstanță stimulativă pentru activitate. Motivul este adesea prezentat sub forma unei experiențe emoționale speciale care se transformă în acțiune dirijată. Motivația este utilizată atunci când alegeți o cale.

Motivul acționează atunci când se iau decizii locale în cadrul unei direcții generale sau a unui vector. Poate fi prezentat sub forma unei imagini speculative generalizate a valorilor materiale sau idealiste care fac obiectul eforturilor, pretențiilor, poftei.

Tipuri de motive

Categoria psihologică este dificil de clasificat. Există nenumărate circumstanțe care motivează acțiunea. De multe ori nu se încadrează în cadrul unor concepte bine definite. Fiecare școală de psihologie își dezvoltă propriul sistem de clasificare a motivelor.

În viziunea general acceptată, acestea sunt:

• ascuns;
• explicit;
• social;
• gospodărie;
• fiziologic;
• biologic.

În funcție de natură sau concentrare, motivele sunt clasificate în funcție de conținut, origine, durată. Există soiuri, distribuite în funcție de forța de manifestare, nivelul de conștientizare, sfera de activitate.

În ceea ce privește conținutul, se disting următoarele tipuri de motive:

• Ideologic. Acestea afectează partea ideologică a personalității. Astfel de motive sunt ghidate chiar cu riscul de a-și face rău.
• Politic. Într-o mare măsură, acestea se suprapun cu versiunea anterioară. Astfel de motive reflectă poziția politică a individului. Ele se bazează adesea pe dorința de conducere, recunoaștere, popularitate.
• Morală și etică. Determinați comportamentul publicului, indicați un cadru clar pentru ceea ce este acceptabil. Acest tip de motive se bazează pe principii de moralitate general acceptate, care nu sunt aceleași în diferite formațiuni sociale.
• Estetic. Cea mai inofensivă, constructivă categorie de motive. Ei sunt ghidați de ei atunci când aleg profesia de artist, muzician sau designer.

Clasificarea după origine (sursă) împarte factorii motivați în stimulente sociale, colective. Aceasta include motive de muncă care se formează sub influența apartenenței profesionale sau a tipului de activitate.

Criteriile comportamentale sociale iau în considerare interesele și regulile formării sociale de care aparține o persoană. Multe acțiuni de zi cu zi sunt subordonate acestui tip de motiv.

Stimulentele colective implică luarea în considerare a intereselor grupului căruia îi aparține individul. Motivele de stimulare te obligă să părăsești propria zonă de confort de dragul realizării sau căutării unor noi culmi în viață.

Un astfel de comportament se bazează întotdeauna pe setea de bunuri materiale. Acesta este cel mai important tip de motiv care te face să înveți, să faci descoperiri și invenții. Mai jos sunt 4 grupuri principale de stimuli generalizați.

Intern si extern

Astfel de stimulente sunt de o imensă importanță în alegerea unui obiectiv și determinarea mijloacelor pentru atingerea acestuia. Acestea vizează dezvăluirea propriului potențial, manifestând individualitate.

Un motiv în psihologie este un impuls intern sau o circumstanță externă care determină o anumită acțiune. Primul este asociat cu starea emoțională, viziunea asupra lumii, spectrul de interese ale individului.

Motivele interne vizează:

• creșterea stimei de sine;
• realizarea abilităților naturale;
• satisfacerea nevoii de emoții pozitive;
• realizarea confortului vieții;
• achiziționarea de bunuri materiale;
• îndeplinirea propriei datorii;
• o manifestare a iubirii și grijii pentru cei dragi.

Astfel de stimuli pentru acțiune sunt considerați stabili, neschimbați în timp. De exemplu, dorința unui elev de a învăța o lecție se datorează unor motive interne - un interes pentru un subiect, o sete de noi cunoștințe, dorința de a obține un scor mare.

Aduce satisfacție morală dintr-o muncă bine făcută. Motivele externe sunt asociate cu circumstanțe care indirect sau indirect depind de voința unei persoane, de sfera eforturilor sale.

Un exemplu tipic este alegerea articolelor de garderobă pentru sezon sau dorința de a lua o umbrelă cu tine în timp ce aștepți ploaia. Opinia publică, confortul, capriciile naturii nu depind de factorii interni ai personalității. Acestea creează motive numite externe.

Performanța bună a muncii atribuite, îndatoririle profesionale, eforturile pentru creșterea personală vizează creșterea propriei valori pe piața muncii. Aici, există o combinație clară de motive interne dintre cele prezentate anterior în articol cu ​​cele externe, datorită conjuncturii actuale.

Acestea din urmă joacă un rol important de dezvoltare, forțându-i să concureze. Ceea ce contează este încurajarea sau condamnarea publică, care este indisolubil legată de alegerea unui motiv extern. Sunt mai eficiente decât cele interne, prin urmare sunt utilizate pentru a controla comportamentul unei persoane.

Motive pozitive și negative

Astfel de factori sunt supuși și supuși influenței emoționale. Acestea vizează satisfacerea nevoii naturale a sentimentelor morale pozitive. Dorința de a evita emoțiile negative determină alegerea căii sau a secvenței de acțiuni.

Sentimentele negative includ:

• frică;
• anxietate;
• chin chin;
• Durere fizică;
• dorința de a evita pedeapsa pentru o contravenție.

Individul încearcă întotdeauna în mod inconștient să aleagă cursul acțiunii care să ofere emoții pozitive și să le excludă pe cele negative. Astfel de motive se numesc pozitive sau negative.

Psihologii nu sunt de acord cu privire la eficacitatea acestor stimulente. Frica și instinctul de autoconservare sunt considerați stimuli incredibil de puternici. Motivele negative vizează depășirea obstacolelor în drumul către obiectiv.

Rezistent și instabil

Primele se bazează pe nevoi naturale, nevoi. Prin urmare, motivele persistente nu au nevoie de întăriri suplimentare. Acestea rămân relevante pe termen lung.

Motivele instabile sunt subordonate obiectivelor situaționale și satisfacerii nevoilor de moment. Factorii care induc acțiunea, pe baza viziunii asupra lumii, a interesului personal și a preferințelor gustative, sunt deosebit de stabili.

Obținerea succesului

Pe baza valorilor promovate. Normele sociale încurajează un individ să se străduiască spre succes în viață. Un sistem special de standarde a fost creat cu o înțelegere a prestigiului și respectabilității.

Acestea sunt echivalente cu conceptul de succes și vizează crearea stimulentelor necesare. Sistemul de orientări valorice moderne a ridicat o anumită scară de realizări cu atributele unui statut social ridicat în vârful ierarhiei psihologice.

Există multe obstacole în calea succesului în viață. Depășirea lor necesită o motivație puternică, care constă în bogăție materială, confort personal și recunoaștere publică. Pentru a aborda un obiectiv îndepărtat și evaziv, sunt conturate etapele intermediare. Realizarea fiecăruia dintre ele este un factor motivant separat.

În psihologie, un motiv este, de asemenea, o mișcare progresivă, sistematică și consecventă către un scop de viață global. Această cale necesită adesea părăsirea propriei zone de confort. Motivul este cel care determină o persoană să decidă asupra unor astfel de acțiuni.

Sub influența unui stimul, un individ sacrifică puțin pentru a rezolva o problemă globală. În psihologie, o zonă de confort este înțeleasă ca un spațiu personal mental, fizic și spiritual, pe care o persoană este gata să-l sacrifice pentru a atinge un obiectiv cu compensare în așteptare.

Dorința de a obține succes este declarată de toți oamenii în cuvinte, dar nu toată lumea este gata să se sacrifice pentru asta. Motivul corespunzător este conceput pentru a compensa costurile pe calea spinoasă către un statut social ridicat. Aici intră adesea în joc un stimul ascuns, subconștient.

Funcțiile motivelor

În psihologie, se utilizează motive extrinseci (externe) sau intrinseci (interne) pentru a explica fondul oricărui comportament, reacții la schimbări de condiții sau acțiuni. Acestea sunt strâns legate de funcțiile de bază ale motivelor. Există 3 - motivație, direcție, reglementare.

Calitățile psihoemoționale sunt considerate a fi factori externi care determină comportamentul unui individ:

• satisfacerea nevoilor naturale;
• realizarea obiectivelor stabilite;
• realizarea propriilor dorințe;
• urmărindu-vă interesele sau hobby-urile.

Stimulii comportamentali se bazează pe funcțiile motivelor. Motivația provoacă să efectueze anumite acțiuni, dă relevanță impulsurilor psiho-emoționale sau impulsurilor emoționale.

Funcția de ghidare ajută la alegerea modului corect de a rezolva problema. Forțele de reglementare să adere la morala, normele și regulile care prevalează în mediul social sau grupul social. Împrumută legitimitatea motivelor intrinseci.

Funcțiile influențează stimulii externi în mod similar. Când sunt ghidate de motive extrinseci, ele activează alte caracteristici ale individului. Prin urmare, funcțiile motivaționale în psihologie sunt luate în considerare într-un context dublu.

Unele sunt biologice, considerate înnăscute și oferă supraviețuire. Astfel de funcții ale factorilor stimulatori vizează satisfacerea nevoilor fiziologice de bază - satisfacerea foametei, a setei, a somnului.

Ele sunt inerente oricărui organism biologic, deoarece sunt dictate de natură. Instinctul matern este considerat unul dintre cei mai puternici factori motivați. Funcțiile biologice ale motivelor includ termoreglare, excreție, dorința de a evita durerea sau disconfortul.

Oamenii au factori stimulatori secundari inerenți dobândiți în procesul vieții, dictate de condițiile externe predominante, de mediul social. Interpretările funcțiilor motivelor sunt date în tabel.

Funcţie	Caracteristică
Echilibru	Este activat atunci când un individ este deficitar în ceva și acționează până la restabilirea echilibrului pierdut.
Are nevoie	Servește ca răspuns la dorința de a satisface nevoile fiziologice, psiho-emoționale, estetice sau de altă natură.
Cognitiv	Încurajează implementarea acțiunilor care vizează atingerea obiectivului sau rezolvarea problemei actuale.
Comportamental	Este dictat de reguli și norme sociale, se poate schimba în funcție de condițiile externe.

Motivul are funcții selective și proprietăți individuale care se schimbă în timp. În psihologie, aceasta se numește abilitate adaptativă. Factorii motivanți și funcțiile lor nu sunt aceleași în ceea ce privește forța impactului asupra personalității.

Niveluri și tipuri de motivație

Fără legătură cu stimulul care asigură dezvoltarea individului, nivelurile de motivație sunt transformate, schimbând puterea impactului. Există 2 tipuri principale de factori motivați: dictate de motive interne sau de circumstanțe externe.

Primele nu vă permit să renunțați în caz de eșec, acestea din urmă vizează obținerea recunoașterii publice. Potrivit lui Freud, există tipuri de motivație masculine și feminine.

Într-o versiune simplificată, prima se axează pe economisirea rezervelor disponibile, a doua - pe găsirea de resurse și surse suplimentare. Fiecare școală psihologică oferă propriile interpretări ale tipurilor de motivație.

Următoarea clasificare a nivelurilor de factori stimulatori este populară:

• Vizualizare în perspectivă. Implică crearea unui punct de referință clar, a unei imagini a viitorului dorit.
• Stabilitatea perspectivei. Individul caută să fie încrezător că condițiile de viață vor rămâne neschimbate pentru viitorul previzibil. Atât motivația internă, cât și cea externă se bazează pe aceasta.
• Perspectiva revitalizantă. Când se apropie de obiectiv, individul intensifică subconștient dorința de a-l atinge și, prin urmare, crește nivelul motivației.
• Etape. Obiectivele complexe necesită planificare pas cu pas. Apropierea fiecărui punct intermediar următor nu permite ca motivația să scadă.

CU. Polukeev bazat pe analiza lui L. Gumilyov a sugerat 9 niveluri de motivație. Fiecare reflectă forța stimulilor individului, starea sa psihologică, puterea aspirațiilor sale de viață.

În funcție de obiectivele realizate, de sarcinile rezolvate sau de acțiunile efectuate, nivelul motivației scade sau crește. Factorii determinanți sunt considerați semnificația rezultatului, încrederea în atingerea obiectivului, previziuni personale despre posibilitatea implementării planului.

Principalele motive ale unei persoane, exemple

Principalii factori care stimulează și determină comportamentul unui individ includ cei care vizează supraviețuirea biologică. Ele sunt stabilite de natură și nu sunt schimbate prin efort volitiv.

Unele dintre aceste motive sunt ciclice - consumul de alimente, somnul și fazele de veghe. Exemple evidente sunt extragerea alimentelor, extragerea resurselor suplimentare. Principalele motive stimulează activitatea de muncă a unui individ, procesele economice în formațiunile sociale.

Acumularea de valori materiale, producția de articole de uz casnic de bază și produse alimentare urmăresc obiectivul satisfacerii nevoilor umane naturale. Aceasta include fabricarea mijloacelor de încălzire. Motivația pentru o astfel de activitate este creșterea speranței de viață.

În psihologie, un motiv este dorința unui individ de a-și satisface propriile nevoi de bază. Astfel de considerații forțează statele să dezvolte știința, tehnologia, medicina. Procesele economice și sociale complexe se bazează pe o simplă dorință de a satisface nevoile de bază ale tuturor membrilor unei formațiuni sociale.

Multe motive de bază nu primesc importanță în viața de zi cu zi, dar acționează ca forță motrice în spatele oricărei activități. Acești factori stimulatori includ dorința subconștientă de a evita pericolul, dictată de instinctul de autoconservare.

Căutarea adăpostului, dorința de a se proteja, de a crea condițiile cele mai favorabile vieții sunt considerate motivele principale și fundamentale. Principalii stimuli comportamentali sunt caracteristici psihologice individuale care au o influență puternică asupra acțiunilor unei persoane în diferite situații.

Acestea sunt condiționate social sau au o natură înnăscută personală. Motivația poate fi funcțională și servește scopurilor dezvoltării culturale a individului. Astfel de stimulente îi obligă pe oameni să cumpere bilete scumpe pentru un concert, un teatru sau o expoziție de artă contemporană.

Ce este subordonarea motivelor?

Acesta este un concept cheie în formarea și dezvoltarea unei personalități. Primele semne de subordonare a motivelor apar la o vârstă fragedă. Diferiti factori stimulatori isi pierd importanta egala, formeaza un sistem de valori personale, linii directoare de viata.

Acest aranjament se numește schemă motivațională individuală. Impulsurile dominante și secundare alcătuiesc o ierarhie, în care există o diferență de niveluri, putere de influență.

Motivele subordonate ale adolescenței includ:

• autoafirmare;
• străduindu-se să obțină succes sportiv;
• apariția calităților morale;
• evaluarea comportamentală.

Pentru a preveni deformarea etică a personalității, motivele subordonate sunt încorporate într-un sistem ierarhic prin mijloace educaționale și de instruire. Cel mai dificil moment din perioada formării psihologice a individului este alegerea între valorile personale și cele sociale.

Subordonarea motivelor se formează în lupta acestor factori pentru a crea un compromis rezonabil. Începe de la vârsta preșcolară. Rezultatul acestui proces pas cu pas este considerat pregătirea motivațională, care este strâns legată de conceptele de interes cognitiv și inițiativă.

Problema luptei motivelor

Simultan și în paralel, individul se află sub influența a numeroși factori de stimulare multidirecțională. Acesta este cel mai important concept de activitate volitivă. Lupta motivelor vizează determinarea stimulului dominant și dominant.

Rezultatul său logic este formarea unei personalități mature, înțelegerea priorităților vieții, capacitatea de a lua decizii în mod independent. Unele motive sunt ambivalente. Exemplu: merită să accepți ajutorul unei persoane neplăcute sau a priori neprietenoase.

Astfel de dileme care bântuie individul de-a lungul vieții se află în centrul luptei motivelor. Un exemplu tipic este alegerea între obiective pozitive, dar incompatibile. Luarea unei decizii necesită adesea multă voință. Nu este recomandat să faci alegeri dificile de viață sub influența emoțiilor.

În psihologie, un motiv este, de asemenea, o luptă constantă a stimulilor și impulsurilor multidirecționale. O definiție clară a valorilor ajută la alegerea corectă. Psihologii recomandă elaborarea unei scheme motivaționale personale pentru a facilita luptele interne.

Cum se identifică corect motivul și motivația?

Stimulii psihofiziologici personali reglează comportamentul individului, servesc ca bază a sferei mentale umane. Motivația este forța motrice care ordonează factorii motivați, îi unește într-un sistem coerent.

O ierarhie bine construită facilitează atingerea obiectivelor și crește eficiența activităților. Pentru a vă identifica corect propriile motive, împărțindu-le în dominante și secundare, necesită o introspecție profundă. În psihologie, acesta este considerat un factor fundamental în formarea unei personalități armonioase.

Video despre motive în psihologie

Psihologie. Motivație și motive: